Vineri, 1 August 2003
Deja totul devine acru. Savoarea pasului pe nisip a pierit intr-un indepartat fundal. Nu te mai simt! Unde esti? Fara tine si soarele imi pare infricosator de inghetat. Unde esti? Fara lacrimi piere sufletul. Fara tine pier eu. Unde esti? Degetele tale nu-mi mai preseaza pielea, ochii tai nu-mi mai mangaie dureros carnea. Unde esti suflet incadrat de o inima roz din desene animate?
Calc prea des. Vinerea asta e inabusitoare. Drumul imi pare nesfarsit. Trenul parca nu mai are gara, oamenii tipa, rad haotic. Unde esti ? Acasa totul e alb, orbitor de alb si sec. Un fosnet stingher mi-aminteste de bucatica aceea mica cu urechiuse gri din sufletul tau. Mana mea o simte…pufoasa…as vrea sa fii langa mine sa ne bucuram amandoi de ochii negri si infiorator de “in suflet”, cum radeai tu.
Adorm sfasiata de mirosul asternutului alaturi de perspectiva unei zile incredibil de lungi.
Sambata, 2 August 2003
Poate ar trebui sa incep sa numar zilele. Deja asta a trecut. Am facut curat si totul miroase acum a alb. Am facut totul incet, poate cu speranta ca vei scoate capul de pe balcon, cu tigara neaprinsa in coltul gurii, zambind enervant de dulce: “N-ai de gand sa te grabesti? Stii ca nu-mi place sa fumez tigara singur.”
Acum balconul e gol si florile mele nu-si mai iau alinarea din vocea ta. Ma asez extenuata, privind la desenul animat cu inima roz pentru a nu stiu cata oara. Parca imi vorbeste isterizat de neputinta mea de a-l baga in seama. Totul a incremenit in asteptarea ta. Unde esti?
Duminica, 3 August 2003
Ma simt ca in cubul negru al lui Bacovia. Totul e moale, de catifea, comod…dar negru si limitat. Mi-e teama sa mai intreb unde esti, sa nu mi se raspunda, iar socul sa nu fie prea dureros, iar mintea si sufletul meu sa nu incremeneasca.
Suna intr-un cerc de sticla, telefonul. Mana, pana acum zacand inerta pe bratul fotoliului, ridica tacit telefonul. Ma privesc vorbind. Vocea ta pare a fi pe fundul oceanului, incerc sa dau de ea, s-o simt…Iti raspund, hipnotizata de miscarea sacadata a rotitei din acvariu. Nu pot sa-ti zic decat ca am facut curat. Te aud zambind si fara sa vreau zambesc si eu. Acum esti mai aproape. Adorm. Maine va trece mai repede.
Miercuri, 6 August 2003
Au trecut. Mijlocul saptamanii. Munca. Soare. Prea cald. Nu simt.
Unde esti?
Vineri, 9 August 2003
Am reusit sa ma trezesc cu zambetul pe buze…Totul e alb…Da…Stiu unde esti…Te-ai imbracat in alb si…nu te vad. Acum stiu unde esti.
Deja totul devine acru. Savoarea pasului pe nisip a pierit intr-un indepartat fundal. Nu te mai simt! Unde esti? Fara tine si soarele imi pare infricosator de inghetat. Unde esti? Fara lacrimi piere sufletul. Fara tine pier eu. Unde esti? Degetele tale nu-mi mai preseaza pielea, ochii tai nu-mi mai mangaie dureros carnea. Unde esti suflet incadrat de o inima roz din desene animate?
Calc prea des. Vinerea asta e inabusitoare. Drumul imi pare nesfarsit. Trenul parca nu mai are gara, oamenii tipa, rad haotic. Unde esti ? Acasa totul e alb, orbitor de alb si sec. Un fosnet stingher mi-aminteste de bucatica aceea mica cu urechiuse gri din sufletul tau. Mana mea o simte…pufoasa…as vrea sa fii langa mine sa ne bucuram amandoi de ochii negri si infiorator de “in suflet”, cum radeai tu.
Adorm sfasiata de mirosul asternutului alaturi de perspectiva unei zile incredibil de lungi.
Sambata, 2 August 2003
Poate ar trebui sa incep sa numar zilele. Deja asta a trecut. Am facut curat si totul miroase acum a alb. Am facut totul incet, poate cu speranta ca vei scoate capul de pe balcon, cu tigara neaprinsa in coltul gurii, zambind enervant de dulce: “N-ai de gand sa te grabesti? Stii ca nu-mi place sa fumez tigara singur.”
Acum balconul e gol si florile mele nu-si mai iau alinarea din vocea ta. Ma asez extenuata, privind la desenul animat cu inima roz pentru a nu stiu cata oara. Parca imi vorbeste isterizat de neputinta mea de a-l baga in seama. Totul a incremenit in asteptarea ta. Unde esti?
Duminica, 3 August 2003
Ma simt ca in cubul negru al lui Bacovia. Totul e moale, de catifea, comod…dar negru si limitat. Mi-e teama sa mai intreb unde esti, sa nu mi se raspunda, iar socul sa nu fie prea dureros, iar mintea si sufletul meu sa nu incremeneasca.
Suna intr-un cerc de sticla, telefonul. Mana, pana acum zacand inerta pe bratul fotoliului, ridica tacit telefonul. Ma privesc vorbind. Vocea ta pare a fi pe fundul oceanului, incerc sa dau de ea, s-o simt…Iti raspund, hipnotizata de miscarea sacadata a rotitei din acvariu. Nu pot sa-ti zic decat ca am facut curat. Te aud zambind si fara sa vreau zambesc si eu. Acum esti mai aproape. Adorm. Maine va trece mai repede.
Miercuri, 6 August 2003
Au trecut. Mijlocul saptamanii. Munca. Soare. Prea cald. Nu simt.
Unde esti?
Vineri, 9 August 2003
Am reusit sa ma trezesc cu zambetul pe buze…Totul e alb…Da…Stiu unde esti…Te-ai imbracat in alb si…nu te vad. Acum stiu unde esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu